Editorial: Despre „Covit”, conspirații și presa care ne manipulează
Mi-am adus aminte recent de o discuție purtată cu niște prieteni, la o terasă, în urmă cu vreo 5 ani (dacă nu chiar mai mulți). Le spuneam că mi se pare extrem de periculos pentru viitorul societății faptul că unii nu știu să scrie, să citească, să înțeleagă un text, să emită o opinie cu argumente coerente, dar că tocmai ei sunt din ce în ce mai vocali atât în mediul online cât și în viața reală. Eu vedeam asta ca pe un pericol, ei spuneau că nu e nimic problematic și că ei pot fi analfabeți sau analfabeți funcțional dar pot fi buni (chiar specialiști) într-un anume domeniu, deci tot vor fi utili.
În vremurile Covid-19, oameni care nu știu să scrie emit opinii pe Facebook (și, desigur, și în viața reală). În spatele multor „teorii ale conspirației” explicate pe net de cineva găsești fie un cont fals, fie un agramat, fie un analfabet funcțional. Și sunt mulți cei care fac asta, povestindu-ne despre ocultă, despre Bill Gates, despre conspirația vaccinului care ne va ucide, despre microcipare, despre 5G. Se spune că „informația înseamnă putere”. Acum se vede de ce suntem atât de slabi în fața unui dușman invizibil despre care mulți cred că de fapt nu există. În 2020, înjurăm singura sursă de informație cât de cât credibilă (presa) pentru că ne oferă știri despre Covid-19 și îmbrățișăm imediat orice fake-news distribuit pe rețelele sociale numai pentru că acea informație falsă ne convine nouă mai mult decât „teroarea virusului”. Noi nu vrem să fim puternici. Noi vrem să fim ghidați de alții, cu condiția ca ei să ne spună doar ce vrem noi să auzim.
Nu, presa nu „vă terorizează cu informațiile despre coronavirus”, dragi covidioți. Presa – aia reală – vă spune doar un număr de cazuri, câteva situații punctuale, câteva sfaturi pentru a preveni răspândirea. Numărul de cazuri e transmis de niște autorități (singurele din țară), situațiile punctuale – la fel, sfaturile – la fel. Nu-ți place că există Covid-19? Nimănui nu-i place. Dar, când presa arată un accident sângeros, un incendiu, un viol, un decolteu sau un peisaj de sub o fustă scurtă nu se plânge nimeni, ba chiar audiența crește exponențial. Presa e deja obișnuită cu publicul din România, iar excepțiile au ajuns să fie bucuria rară a celor din presă.
„Nu cunosc pe nimeni cu Covid-19”. OK, nu cunoști acum. Dar… vrei să cunoști? Vrei ca un membru drag al familiei tale să ajungă în spital, la Anestezie și Terapie Intensivă, cu tuburi înfipte-n el? Presupunând că virusul nu există și că totul e o „vrăjeală”, sunt 100% șanse să nu te confrunți cu spaima că o persoană dragă ție ar putea muri în spital din cauza Covid-19. Dar dacă totuși acest virus există și presa a avut dreptate, îți asumi riscul de a „cunoaște pe cineva” care ia virusul și care moare din cauza lui (sau din cauză că avea alte boli iar Covid-19 i-a grăbit moartea cu 2, 5, 10 ani)?
Este un caz apărut recent la o parohie din Roman. Imediat ce cazul a fost confirmat, o grădiniță – care ține de parohie – s-a închis. Ieri. Logic că nu cunoști omul din parohia aceea dacă n-ai trecut pe acolo. Dar te poți gândi: au închis ăștia o grădiniță degeaba? Că e grădiniță privată, nu vrea nimeni să nu mai facă bani din ea… Dar nu, noi nu gândim până nu cunoaștem PERSONAL pe cineva care are Covid-19. După aia ne trec imediat „figurile”. Știți cum crește panica din suflet când auzi de cineva din proximitatea ta că are virusul? Instant. Imediat iei măsurile de precauție, imediat cumperi spirt, imediat ești atent, imediat te gândești dacă nu ai luat și tu Covid-19. Și apoi te gândești că vei ajunge în spitalul din Piatra Neamț. Celor care vor să se ofere „voluntari să ia virusul” le recomand să meargă acolo o săptămână, apoi să ne descrie experiența.
Am trecut și eu, o scurtă vreme, prin etapa aia cu „e doar o gripă”. În timp, am înțeles că tot ce trebuie să fac este să port o mască astfel încât să-mi acopere nasul și gura (nu să o țin ca suport de gușă, cum fac mulți covidioți), să mă spăl cu săpun pe mâini (oricum o făceam, sunt prieten cu săpunul, nu-mi place să put), să folosesc dezinfectant cu 70% alcool sau spirt (oricum foloseam, periodic), să nu tușesc spre cei din jur (e un gest de cocalar oricum să faci asta), să păstrez o distanță de 2 metri față de ceilalți (nu a murit nimeni din asta niciodată, alte popoare practică așa ceva de multă vreme, e pură disciplină) și să nu mă îngrămădesc cu toți necunoscuții la petreceri (ceva logic, nu?). Niciuna dintre aceste măsuri de prevenție nu e ceva dificil de aplicat. Suntem noi prea „rebeli” (a se citi „nesimțiți”) și oricum legile nu ne plac, decât dacă ele sunt în interesul nostru personal. Am văzut inclusiv medici, jandarmi, polițiști și paznici care nu poartă masca în spații închise, deci…
Presa fix asta ne spune: să aplicăm niște măsuri pentru siguranța noastră și a celor din jur. „Presa e cumpărată de Guvern să ne mintă”, spun covidioții. Nu, presa primește bani de la stat pentru difuzarea acelor spoturi audio/video care vă spun să purtați o mască. Nu primește bani toată presa, ci doar presa care, în timpul stării de urgență, când multe alte firme au dat afară angajații cât de repede au putut, și-a păstrat oamenii, le-a plătit salariile și a plătit toate taxele către stat chiar dacă încasările din publicitate (că din publicitate trăiește presa, nu din like-urile oamenilor) au scăzut sub 50%. Eu am avut ocazia să cunosc administratori de firme care au înțeles că presa nu trebuie să sufere în vreme de pandemie și au susținut-o fără sincope. Dar n-am avut deloc ocazia să cunosc oameni de rând, consumatorii zilnici de presă, care să întrebe măcar: „bă, voi cum mai rezistați în perioada asta, din punct de vedere financiar?”. E mai ușor să înjuri presa când crezi că funcționează cu aer, că angajații din presă n-au nevoie de salarii ca să-și întrețină familiile, că presa nu plătește taxe la stat, că muzica aia pe care o auzi la radio nu costă o grămadă de bani tocmai pentru că e mai nouă și mai variată decât a celorlalte radiouri, că echipamentele nu costă sute sau mii de euro bucata…
Eu cred că, în curând, Covid-19 va deveni o nouă formă de selecție naturală. Și, dacă n-ar fi ceva riscant și pentru cei din jurul covidioților (care n-au nicio vină că rudele lor nu cred în „Covit”), nu m-ar deranja prea mult. Pentru ceilalți, atât: stay safe.
În fotografie este Ciprian Buciuc, polițist. Are Covid-19, e intubat, la ATI. Soția lui – la fel. Fotografia este preluată de la Sindicatul Europol. Or fi și ei niște mincinoși?
Alex Nistor